Deoarece sindromul de tunel carpian este o afecțiune comună, mulți oameni sunt familiarizați cu această cauză a durerii și cu simptomele de furnicături și amorțeală. Această familiaritate poate duce, de asemenea, la o dezinformare destul de mare.
Orice durere de mână este un semn al sindromului de tunel carpian, mai ales dacă folosești computerul toată ziua?
La primul semn de durere, amorțeală sau furnicături în mână sau încheietura mâinii, oamenii pot presupune că este un semn al sindromului de tunel carpian, mai ales dacă stau la computer pentru cea mai mare parte a zilei. La fel ca în cazul oricărei mișcări repetitive care se efectuează pe perioade lungi de timp, lucrul pe tastatură sau utilizarea mouse-ului toată ziua poate provoca dureri și rigiditate la mâini și încheieturi. Dar acesta nu este neapărat sindromul de tunel carpian.
Sindromul de tunel carpian are simptome specifice care îl deosebesc de alte afecțiuni care pot provoca durere și amorțeală în mână. De exemplu, sindromul de tunel carpian provoacă în mod obișnuit furnicături și amorțeală la degetul mare, arătător și mijlociu, dar nu și degetele inelar sau mic. De asemenea, durerea sindromului de tunel carpian este de obicei mai gravă noaptea.
Pe măsură ce îți desfășori activitatea zilnică, fii atent la cât de încordate sunt mâinile tale și cât de multă presiune pui pe acestea. Dacă poți să te retragi chiar și puțin, mâinile și încheieturile tale îți vor mulțumi.
Doar oamenii care lucrează în condiții dificile toată ziua suferă de sindromul de tunel carpian?
Condițiile legate de muncă care implică niveluri ridicate de vibrație mână-braț, munca prelungită cu încheieturile mâinii flectate sau extinse sau repetitivitatea ridicată sunt asociate cu un risc mai mare de sindrom de tunel carpian, potrivit unor studii.
Cu toate acestea, nu există dovezi clinice că factorii legați de muncă pot cauza sindromul de tunel carpian. Experții cred că stresul la locul de muncă poate fi „factorul decisiv” pentru persoanele care au alți factori de risc non-comportamentali, cum ar fi sexul feminin, vârsta înaintată sau antecedentele de diabet.
Singura modalitate de a ameliora durerea determinată de tunelul carpian este intervenția chirurgicală?
Odată ce sindromul de tunel carpian a fost diagnosticat, intervenția chirurgicală nu este singurul instrument pentru ameliorarea durerii. Există mai multe opțiuni de tratament nonchirurgical care pot aduce ușurare persoanelor care doresc să amâne sau să evite intervenția chirurgicală:
- Odihniți încheieturii prin evitarea mișcărilor repetitive sau a utilizării grele
- Purtați o atelă pentru încheietura mâinii
- Apelați la terapia cu gheață
- Tratament cu AINS sau diuretice
- Tratamente cu un corticosteroid oral, cum ar fi prednison
- Infiltrații regionale nervoase
Dacă există un caz sever de sindrom de tunel carpian care implică pierderea forței musculare sau lezarea potențială permanentă a nervului median, atunci se recomandă intervenția chirurgicală cât mai curând posibil.
Chirurgia pentru sindromul de tunel carpian este de obicei nereușită?
Intervenția chirurgicală pentru sindromul de tunel carpian, cunoscută sub numele de eliberare a tunelului carpian, este o procedură comună și în mare măsură de succes. Studiile sugerează că are o rată de succes clinic de 75 până la 95% în cazul intervențiilor endoscopice. Deși necesită câteva săptămâni și terapie fizică pentru a restabili puterea de prindere, majoritatea pacienților experimentează o recuperare completă, cu simptomele rezolvate și funcția restabilită. O intervenție chirurgicală de revizuire pentru eliberarea tunelului carpian poate fi efectuată dacă este necesar, dar acestea sunt rare.
O operație de tunel carpian înseamnă pauza de la muncă pentru o lungă perioadă de timp?
Mulți oameni ezită să ia în considerare eliberarea tunelului carpian prin măsuri chirurgicale, deoarece se tem că nu își vor mai folosi mâna timp de săptămâni sau chiar luni sau nu simt că își pot lua suficient timp liber de la muncă. Dar perioada de recuperare pentru eliberarea tunelului carpian poate fi relativ rapidă – utilizarea ușoară nerepetitivă a mâinii este permisă după aproximativ o săptămână, când bandajul este îndepărtat.
De altfel, cei care au locuri de muncă cu implicarea minimă a mâinii afectate se pot întoarce la muncă într-o săptămână sau două. Acest lucru poate fi valabil mai ales pentru cei care primesc abordarea endoscopică. O atela poate fi totuși necesară ocazional pentru a susține încheietura mâinii, mai ales noaptea.
Abordarea endoscopică este mai riscantă decât abordarea deschisă?
În trecut, mulți pacienți au fost îngrijorați sau sfătuiți împotriva abordării endoscopice de teama unui risc mai mare de complicații, cum ar fi afectarea nervilor.
Cu toate acestea, cercetările actuale arată că nu există un risc suplimentar semnificativ statistic de complicații din abordarea endoscopică. Abordarea endoscopică a fost mai bună în restabilirea forței de prindere, a permis pacienților să se întoarcă la muncă mai repede (cu opt zile în medie) și a fost mai sigură în ceea ce privește complicațiile minore
Persoanele care suspectează că ar putea avea sindrom de tunel carpian – sau au fost diagnosticate, dar au întrebări despre tratamentul lor – ar trebui să-și consulte medicul pentru a formula un plan de tratament de succes.